După cum am mai spus, mereu am considerat că pereții goi sunt triști și merită mai mult decât o zugrăveală. Tocmai din acest motiv, vă vom povesti puțin despre cum ne place nouă să îi înveselim! Veselia despre care vorbim poartă mai multe denumiri, cea mai des întâlnită fiind cea de „perete-galerie”, urmată de clasicul – „perete de salon”. Noi, oameni cu înclinații tehnice, îl numim „caroiaj”. Așa ne place!
Știi ce ne mai place? Să povestim despre rame și arta contemporană! Și când explicăm, uneori, din obișnuință, mai desenăm – nu prea reușit, ci doar așa, cât să se înțeleagă. Tocmai din cauza asta, spre marea noastră bucurie, Livia Coloji ne-a sărit în ajutor și ne-a cadorisit cu niște minunății de ilustrații!
Ilustrațiile Liviei sunt creații mici cu valențe magice. Din 2006 ilustrează cărți pentru copii, manuale, jocuri, jucării și, de curând, aplicații și editoriale. Vezi și celălalte carnețele pline de desene ale Liviei aici.
Puțină istorie și câteva detalii tehnice
Să revenim puțin la denumirea clasică – perete de salon. Acest tip de asamblaj al lucrărilor de artă și-a primit atât numele, cât și aspectul specific metodei de grupare a lucrărilor după încăperile somptuoase în care se organizau întâlniri periodice, cu caracter cultural, în secolul al XIX-lea. Pe atunci, în cadrul competițiilor academice, înghesuirea unor zeci de lucrări pe suprafața unui singur perete era, se pare, cea mai utilizată metodă de panotare. Datorită aerului său boem și aparent lipsit de orice urmă de efort, caroiajul a fost primit și în casele colecționarilor de artă și nu numai. De reținut însă faptul că, dacă nu vei ține cont de cele câteva detalii tehnice și estetice pe care le vom detalia mai jos, buna ta intenție poate lua subit o cale greșită, iar sentimentul plăcut al unei atmosfere calde și lejere va hiberna în continuare.
Și totuși, nu este obligatoriu să apelezi la vreun expert în domeniu. Trebuie doar să știi care sunt factorii de care trebuie să ții cont atunci când panotezi un număr mare de lucrări pe un singur perete. Tocmai de aceea îți vom povesti puțin despre cum poți alege tema caroiajului, despre stabilirea distanței optime, proporția potrivită a lucrărilor, stilul în care se încadrează modelul de ramă ales, paleta de culori corespunzătoare peretelui tău și, bineînțeles, despre compoziția propriu-zisă. De aceea am creat un mic ghid de îndrumare, care te va ajuta să stăpânești cu măiestrie arta caroiajului!
De unde începem?
Dacă ai colecționat până în prezent un număr mai mare de lucrări, dar nu le-ai înrămat – da, te ajutăm cu mare drag – sau nu ai dispus de timpul necesar pentru a le „bate în cuie”, vei începe prin a așeza lucrări de artă pe podea pentru a le privi în ansamblu și a vedea cum comunică între ele. Cu toate piesele puzzle-ului în față vei avea avantajul de a vizualiza și de a-ți schimba opțiunea inițială dacă este cazul fără a te atinge de vreun cui. În cazul în care abia ai început să colecționezi, procesul se va desfășura mai lent, iar caroiajul va trebui gândit segvențial. Și, nu în ultimul rând, în cazul în care te gândești să achiziționezi o serie de lucrări special gândite pentru asamblarea unui caroiaj, te sfătuim să ții cont de câțiva factori!
Nu există niște reguli prestabilite, rigide și greoaie când vine vorba de începerea unei colecții de lucrări de artă. Nici soluții rapide. Cel mai important este să iubești fiecare lucrare în parte și să fii autentic în alegerile făcute. Dacă vei colecționa lucrări cu care rezonezi, caroiajul tău are toate șansele să crească organic, de la sine. Dacă ești la început și te încearcă totuși un sentiment de nesiguranță, începe prin a alege o singură temă în jurul căreia îți vei construi colecția. Nu contează dacă tema respectivă se bazează pe o estetică anume sau pe un obiect, importantă este coerența și consecvența vizuală!
Îți vom prezenta câteva opțiuni:
Tema #1: Caroiaj de portrete
Prima temă aleasă este una clasică. Saloanele secolului al XIX-lea despre care îți povesteam mai devreme prezentau cel mai adesea portrete și peisaje pictate în ulei. Să nu crezi că tematica este una învechită. Poți realiza o reinterpretare actuală a unei teme clasice alegând pentru colecția ta portrete contemporane realizate de artiști diferiți.
Tema #2: caroiaj eclectic
Dacă nu te încântă ideea de simetrie și perfecțiune înseamnă un caroiaj format din lucrări de dimensiuni egale încastrate în rame identice poate că nu este (neapărt) pentru tine. Optează pentru o temă eclectică! Un amestec de picturi, ilustrații și chiar obiecte îmbrăcate în rame de lemn sau metal, vor acorda un pus de ritmicitate caroiajului tău, care va oferi astfel privitorilor o perspectivă mult mai coagulată asupra persoanei din spatele colecției.
Tema #3: caroiaj monocrom
Culoarea a intrigat dintotdeauna, iar alegerea unei teme monocrome îi va evidenția puterea cu promptitudine. Dacă îți place să respecți aceeași linie a unei culori și colecționezi lucrări care împărtășesc aceeași tonalitate, adaugă câteva piese neutre – bej sau gri spre exemplu. Astfel, vei realiza o îmbinare armonioasă a elementelor asamblajului, ferindu-te totodată de dizgrația unui amestec țipător și dezordonat.
Înrămarea lucrărilor
Pentru un perete curat și raționalizat, te sfătuim să alegi rame subțiri, în doar două sau trei finisaje diferite. Variajul cromatic al passpartout-riilor poate adăuga diversitate aspectului general al caroiajului. Dacă vei alege o serie de rame minimaliste, poți alătura lucrări a căror tehnică diferă (picturi și fotografii, spre exemplu) fără teama de a încărca peretele fără noimă.
Dacă te dai în vânt după ramele de epocă, va trebui să ții cont de stilul lor ornat opulent și de grosimea lemnului. Ramele aurii și groase nu trebuie aglomerate sub nici o formă, ci dispersate aleator pe un perete, de preferat unul vopsit într-o culoare închisă.
Cum alegem peretele?
Ai un perete îngust sau denivelat? Dacă ai răspuns afirmativ, poți lua în considerare „zidirea” lui cu o sumedenie lucrări de artă, de la podea la tavan, întinzându-te pe toată lățimea. Bineînțeles, nu trebuie să deții un număr impresionant de lucrări de artă și nici să începi prin a cheltui sume exorbitante din dorința de a-ți completa de urgență colecția și a umple un perete. Începe prin a grupa central câteva lucrări de dimensiuni, apoi adaugă progresiv lucrări de dimensiuni mai mici.
Dacă dorești să asamblezi un caroiaj pe un perete de dimensiuni mari, cum ar fi un perete dintr-o mansardă, dintr-o încăpere spațioasă sau un dintr-un plan deschis, lucrările suspendate pot crea un punct focal, o zonă de interes care să capteze atenția privitorilor. În acest caz, decât să aglomerezi întregul perete, mai bine asamblezi caroiajul deasupra unei canapele, a unui pat, a unui birou sau al unei mese.
Compoziție și aliniere
Acum că ai ales lucrările de artă, ramele și peretele, a venit timpul să vorbim despre detaliile tehnice și să te hotărăști cum le vei aranja. Partea asta poate fi ori distractivă, ori frustrantă, așa că sfatul nostru ar fi să… trișezi. Cum? Așeză lucrările înrămate pe o suprafață mare de hârtie, desenează-le conturul cu un creion, decupează-le, iar la final, lipește decupajele direct pe perete. Astfel, vei putea construi compoziția dorită fără a găuri peretele anapoda și a regreta mai târziu.
* Nu uita să numerotezi fiecare șablon în parte pentru a ști cărei lucrări îi corespunde!
Începe asamblarea dinspre centru în jos și adaugă șabloanele de sus înspre exterior. Să presupunem că dorești să asamblezi caroiajul deasupra unei canapele. Începe prin a instala șabloanele mai mari aproape de centrul canapelei, astfel încât muchia inferioară a ramei să se afle la o înălțime de 20-25 de centimetri deasupra spătarului său. Odată ce ai luat-o drept reper, folosește-te de canapea pentru a continua asamblarea, adăugând lucrări din ambele părți spre centru.
Bineînțeles, există păreri diferite în ceea ce privește crearea compoziției unui caroiaj. Cel prezentat mai sus presupune păstrarea unei distanțe între lucrările de artă, pentru a reda caroiajului o rațiune geometrică. Abordarea de mai sus este probabil cea mai sigură, iar șansele ca aspectul caroiajului să pară unul arbitrar și lipsit de noimă sunt minime. Ca măsură de siguranță, asigurați-vă totuși că cel puțin un colț al fiecărei rame este perfect aliniat cu rama unei alte lucrări, iar spațiul pe care îl vei lăsa între rame să fie unul uniform – între 5, respectiv 7 centimetri.
Dacă nu dispui de un număr mare de lucrări de artă pentru a-ți asambla dintr-un foc caroiajul mult visat, îți recomandăm să grupezi strâns lucrările de dimensiuni mici, oferind astfel mai mult spațiu celor cu o suprafață mai mare. Această metodă este mai mult intuitivă decât matematică. Din absența unor reguli prestabilite, acestă metodă poate părea, la prima vedere, una mult mai simplă decât cea precedentă, dar, din păcate, poate lăsa loc de greșeli dacă nu ai ochiul suficient de antrenat. Avem, totuși, câteva sfaturi: evită panotarea celor mai mari lucrări din colecția ta pe marginea exterioară a caroiajului, dar asigură-te că nu sunt direct centrate. O lucrare de dimensiuni mari plasată chiar în centrul grupării va atrage atenția asupra asimetriei caroiajului într-un mod perturbator. Și, în cele din urmă, ascultă-ți intuiția – și îndepărtează-te, totuși de câteva ori pentru a avea o privire de ansamblu a caroiajului!
Prea mult? Folosește rafturi!
Felicitări, ai ajuns până la capăt! Acum ori ți-ai suflecat deja mânecile și abia aștepți să te apuci de treabă, ori te simțiți copleșit/ă de toate deciziile pe care trebuie să le iei – să nu mai vorbim de toate găurile pe care le vei lăsa în perete. Dacă situația a luat o întorsătură dramatică, mai avem o ultimă soluție! Una pentru care nu va trebui să panotezi nici măcar o lucrare. Poți monta rafturi pe suprafața peretelui. Lucrările le aranjezi pe rafturi. Ta-da! Nu mai rămâne decât să te joci un pic cu volumul asamblajului, aranjând aleator lucrări de mărimi diferite!