Sticlă: De care și de ce?

Știai că atunci când înrămezi o lucrare de artă, fotografie sau un print la Rămărie, ai posibilitatea de a alege dintre mai multe tipuri de sticlă? Alegerea sticlei este adesea trecută cu vederea când suntem în căutarea ramei potrivite, pentru că obișnuim să ne concentrăm mai mult pe ramă în sine sau pe culoarea paspartuu-lui. Sticla este însă un element care poate avea un impact dramatic atât asupra modului de expunere a lucrării de artă, a procesului de înrămare, cât și a protecției oferite împotriva factorilor de mediu.  

 

Sticla, spre deosebire de plastic sau de sticla acrilică, are avantajul de a fi rezistentă la zgârieturi, deși este mai grea și mult mai fragilă. Sticla folosită la înrămare are mai multe tipuri de finisaje și, ca urmare, are niveluri diferite de claritate și vizibilitate. Scopul vitrajului spre exemplu numit în termeni profesioniști glazing este de a proteja lucrarea de artă de umiditate, căldură și deteriorare, de abraziunea cauzată de praf și de lumina naturală sau artificială.

 

Cu cât este mai puțin vizibil sortimentul de sticlă ales, cu atât mai mult va complimenta modul de expunere al lucrării de artă. Un vitraj de calitate, cu straturi suplimentare de protecție trebuie să ocrotească și să ofere în același timp o vizibilitate clară asupra lucrării tale. Pentru a  putea explica mai pe îndelete tot ce știm despre sticlă, am scris un articol în care sperăm să acoperim toate detaliile de care ar trebui să ții cont pentru a-ți înrăma lucrarea precum un colecționar de artă! 

 

Niveluri Calitative

Să începem cu începutul. Atunci când ai opțiunea de a alege vitrajul geamului folosit pentru înrămare, trebuie să ții cont de următorii factori: de bugetul pe care ai de gând să îl aloci procesului de înrămare, de tipul lucrării de artă pe care o vei înrăma, dacă dorești să transporți prin curier lucrarea înrămată și, nu în ultimul rând, de locul în care vei agăța rama. Bineînțeles, o sticlă cu un finisaj de o claritate maximă, chiar invizibilă dacă ar fi posibil, este direcția în care aspirăm cu toții. Iar această calitate a sticlei, ține de vitraj.

Vitrajul este stratul suplimentar cu rol de protecție care acoperă sticla sau geamul de acril (plexiglas). Rămăria dispune de o serie amplă de opțiuni pentru sticlă. Cele mai simpliste opțiuni pe care le folosim sunt cele din sticlă obișnuită (float), apoi plexiglas, dar dispunem și de opțiuni de sticlă de conservare și muzeală.

Sticla obișnuită (float)

Sticla float este cea mai ieftină și populară opțiune. Și-a primit numele după tehnologia de producție „float”, sticla fiind turnată pe o suprafață de metal perfect plană. Astfel,  virtajul obținut nu prezintă imperfecțiuni sau denivelări. Sticla rezultată este aparent incoloră, deși la o inspecție atentă se poate observa tenta ușor verzuie a vitrajului, deci va modifica puțin profunzimea culorilor lucrării înrămate. Deși este rezistentă la zgârieturi, are o protecție UV foarte redusă, de maxim 35%. Este ușor de curățat, în ideea în care, teoretic, poți folosi o soluție obișnuintă pentru geamuri și suprafețe din sticlă. Noi te sfătuim să alegi una care nu conține amoniac, pentru că o poate păta în  timp.

Fiindcă vorbim despre un material ieftin, dezavantajele sunt numeroase. Sticla float este foarte fragilă și nu are proprietăți anti-reflexive. Dacă vrei să expui lucrarea înrămată pe un perete opus unei surse puternicăe de lumină, sticla obișnuită este contraindicată!

Rămăria lucrează cu și implicit recomandă sticla float de la Guardian Glass. Pentru mai multe detalii apăsați aici!

 

Plexiglas

O altă opțiune populară este geamul din plexiglas. În comparație cu sticla, plexiglas-ul este mult mai ușor și nu este casant. Este și cea mai bună opțiune dacă vrei să expediezi o lucrare gata înrămată, mai ales dacă lucrarea cu pricina este de dimensiuni mari. Dezavantajele geamului acrilic sunt că acesta se zgârie ușor și, în general, este mai scump decât cel din sticlă. De asemenea, deoarece este fabricat din plastic, soluțiile de curățat sticla nu vor face suprafața lună și bec, iar un prosop de hârtie o poate zgâria cu ușurință. Pentru a curăța o suprafață din plexiglas, trebuie folosite fie produse de curățare destinate special plexiglas-ului, fie apă curată. Îți sugerăm să folosești o bucată de pânză uscată din micro-fibră și să ștergi suprafața încet, cu mișcări circulare, fără să apeși.

Lucrările de artă valoroase sau documentele importante trebuie ținute departe de lumina directă. Evită să agăți rama pe un perete opus unei surse luminoase, precum o fereastră sau o lampă. Reține că, în timp, expunerea la raze ultraviolete interioare și exterioare poate contribui la deteriorarea lucrării de artă, a fotografiilor sau a documentelor. Într-adevăr, în ziua de azi, marea majoritate a lucrărilor digitale, a celor de serie și chiar a lucrărilor de artă originale utilizează cerneluri și pigmenți permanenți. Și totuși, acest aspect nu îți oferă o garanție absolută de siguranță și protecție.Chiar și în cazul în care nu este vorba de o lucrare de epocă, unele elemente, cum ar fi semnăturile, sunt realizate cu cerneală nepermanentă, iar zonele în cauză sunt susceptibile de a fi estompate. Cea mai sigură cale de a preveni decolorarea lucrării tale este să investești într-o sticlă cu vitraj de de calitate pentru conservare sau muzeală!

 

Sticla de Conservare și Sticla Muzeală

Dacă îți dorești să înrămezi precum un veritabil colecționar de artă, valorificând lucrarea la superlativ și oferind în același timp un nivel maxim de protecție împotriva daunelor fizice și a factorilor de mediu pentru zeci de ani, optează pentru un geam de sticlă la nivel de conservare sau la nivel muzeal. Ambele tipuri de sticlă au o suprafață specială. Rolul suprafeței respective este de a bloca și elimina lumina UV, factorul cel mai vinovat de depigmentarea lucrării tale de artă.

Sticla de conservare este un material premium, foarte clar din punct de vedere optic. Prețul este unul ridicat, dar atribuțiile de filtrare și protecție îl vor compensa pe deplin. Singurul posibil dezavantaj al sticlei de conservare este că vitrajul este gândit special pentru protecța UV, deci nu deține și proprietăți anti-reflex.

Rămăria lucrează cu și implicit recomandă sticla de conservare Conservation Clear Glass de la Tru Vue. Mai multe detalii aici.

 

Sticla muzeală oferă protecție UV între  70% – 99%, alături de un vitraj suplimentar cu rol anti-reflex (UVRC). Acest tip de sticlă oferă cel mai ridicat grad de protecție, difuzând lumina pe toată suprafața vitrajului. Astfel,  efectul lucios al sticlei este redus considerabil, oferind pe lângă o protecție maximă UV și o suprafață optică limpede, aproape transparentă. Atât sticla muzeală cât și cea de conservare pot fi curățate cu o bucată de material moale, de micro-fibră și cu o soluție specială de curățare a suprafețelor de sticlă, fără amoniac.

Rămăria lucrează cu și implicit recomandă sticla AR-70 de la Larson Juhl – pentru lucrări de valoare moderată spre mare.  Iar pentru lucrări de o valoare deosebită , recomandăm sticla  Tru Vue Museum. Mai multe detalii aici și aici.

 

În cazul în care rezistența la casare este la fel e importantă precum factorul de protecție, ia în considerare înrămarea lucrării tale cu o sticlă acrilică. Această opțiune este cea mai costisitoare, dar calitatea  vitrajului este de neînlocuit. Sticla acrilică oferă protecție maximă UV, claritate maximă, avantajele unei suprafețe ușoare, ne-reflectorizante și rezistență ridicată la casare. Vei plăti mai mult pentru sticlă și substratl acrilic UVRC (UV + strat anti-reflex), dar rezultatul finit este unul fantastic. Această sticlă trebuie curățată cu o bucată de material uscată, din micro-fibră. În cazul în care curățarea uscată nu este suficientă, o soluție ușoară, din săpun și apă poate fi utilizată cu încredere. Nu utiliza niciodată detergenți de sticlă sau acrilici!

Câteva considerente

Atunci când iei în considerare opțiunile de sticlă specială pentru înrămare, trebuie să iei în calcul câteva considerente importante. Pentru tehnicile „libere” precum cărbunele sau pastelul, este posibil ca plexiglasul să nu fie cea mai bună alegere – poate crea o încărcătură statică, iar în timp particulele de pigment vor fi dispersate pe hârtie. Vitrajul sticlei din categoria premium (de conservare și muzeală) precum și cea din gama de lux (sticla acrilică) dețin proprietăți antistatice gândite special pentru aceste medii de expresie fragile. În plus, trebuie accentuat faptul că un spațiu aerian între sticlă și lucrare în sine este imperativ!

*În prezent, în România circulă un soi de sticlă float care este sablată. În procesul de sablare a sticlei, aceasta este mătuită mecanic și astfel suprafața devie poroasă, nu netedă. Dacă alegeți o sticlă cu finisaj translucid, culorile lucrării de artă vor părea mult mai șterse și întreaga imagine va părea încețoșată. Îți recomandăm să fii atent la acest aspect!

 

 

 

Coș